Și nu simțiți arsura lui în talpă
Nici coardele mugind rupte din harpă
În cartea vieții îngerii-au dat greș.
Când ați urcat pășind pe scara vieții
N-ați presărat firimituri de pâine
Grăbindu-vă doar la ziua de mâine
Sub tălpi strivind blândețea tinereții
Și ne priviți de undeva de sus
Înveșmântați cu mantia de zei
Ce ați furat-o de la cel supus
Să vă-ncălzească-n trup de farisei.
Vă urlă vântul strania purtare
Și cerul vă presară spini pe scară
Când coborâți călcând peste uitare
Să se înfingă-n inima de fiară
Și vă pândesc acvilele din zbor
Să vă înghită stârvul obosit
Din vene demoni vă sorb negreșit
Licori amare, sprijiniți de-un nor.
Mă uit în ochii voștri, n-au sclipire,
Ce goliciune fără strălucire
Sub gene stăpânite de uimire
Văd lac secat, nu-s lacrimi, nici iubire. (Ana Podaru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu