Lagărul lacrimei

Lagărul lacrimei
Ana Podaru

Te-ai născut din înger de mamă
Și un tată ce n-a vrut să-ți fie... 
Tu, un suflet născut dintr-o mie
La răscruce de vânturi și teamă.

Verdictul s-a dat chiar din pântec,
Condamnat la-nchisoare pe viață
Într-un lagăr de lacrimi pe față
Și-un apus adormit după cântec.

Lumea ta ca o carceră mică,
Mucegai inflorind prin pereți,
Doar cu tălpile-ți reci azi te cerți
Scrijelind porți cu cioburi de sticlă.

Ești și pictor și muză, dai viață
Universului tău mult dorit...
Pe-un perete murdar, răvășit,
Dar se pierde prin valuri de ceată.

Ți-a crescut disperarea în mâini,
Zece degete lungi parcă strigă,
Rupi o zală din lanț și-o verigă,
Într-un colț desenând șapte pâini,

Nu-i lumină, nici zori, dimineață,
Doar o noapte ce veșnic apasă,
Doar să plângi gardianul te lasă
Și te ninge, te plouă, te ceață.

Condamnat la-nchisoare pe viață
Într-un lagăr de lacrimi. Verdict
fără drept de apel. Ca delict
ai pecetea blestem, ghem de ață.