Octombrie rece
Ana Podaru

Octombrie rece, ce poți să-mi aduci?
mi-ai pus la picioare sfârșit, început,
pe frunzele-ți moarte ades au căzut
din lacrima mea poveri mari de cruci,

ce poți să-mi mai dai?... dă-mi toamnele mele,
să sorb asfințit cu ochi de copil,
nu-mi face cărări cu vântu-ți ostil
pe frunte, pe mâini...mă plouă cu stele,

Octombrie rece, genunchii mi-au stat
la cruce de piatră plângând tremurat,
în brațe cu flori... călcând apăsat
mormântul, vorbind cu ecou...un oftat,

octombrie rece, pe lume-ai adus
o floare de mac... înflorind la apus,
un cer ca de foc pe suflet mi-ai pus,
sub el lac de lacrimi pe frunze s-a dus,

octombrie rece, cu teamă pășesc
prin picuri de ploaie ce-mi biciuie trupul,
sub clopot ce bate mă adăpostesc,
în mine trăiește pădurea și... lupul.