Sunt puf de păpădie
și zbor, când vântu-ncet adie
cândva... am fost frumoasă floare
împodobită de culoare...
mă vizitau albinele în zori
să-mi soarbă seva ,iar printre bujori
îmi străluceau petalele în soare
zâmbeam la stele dulce, visătoare.
Acuma sunt doar... puf de păpădie
suflat din palmă ,briza mă mângâie
și-ades mă las purtată printre nori
iar uneori mai poposesc pe flori
plutesc pe luciul apei , salcia m-agață
sunt numai puf ...plecat spre altă viață.(Ana Podaru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu