Butterflies in Inferno

Ana PODARU

I have wandered last night the glades in my dream

Me... butterfly of a day I was dancing with fire flies

And I have risen up to the stars boundlessly floating

And the Moon was  smiling to me; everything were accomplices.

I have come down on a ray, I have sat on flowers,

And my wings were blending with them

There was leaping through a glade a magic of colors

And the wind has guided us without sails.

I have sat on the blonde hair of a girl,

Then tenderly on the wormful palm,

Of the eyes sparkle in the soul is my seal,

Her candid look timidly was following me.

But there has heard a thunder and everything has changed

And the fire flies in ravens have changed

There have cried in the dark the stars with trembling voice:

- Do not take us the light! ... And the Moon... it has sighed.

I have tried to fly, prisoner I was on a palm

As in a cage and the butterfly lady

Has  anymore had neither hair, nor face to put in a frame

Only the leaf smelled as in a rainy autumn.

On the flower which a queen it was at night

I have tried to glide, but I have fell into the void

And through the thin tunnel, there were  screaming with thousands of wispers

People with raven faces that have detoured me.

Me, butterfly for a night, they... ravens to swallow me.

They put me lead on my wings, on my dreams, sad thoughts,

I cannot fly up to the stars to stopover astonished

On the rays which cry with amalgamated tears.

Fluturi în infern
Ana Podaru

Am colindat aseară poienile în vis,
Eu.. fluture o zi, dansam cu licurici
Și mă-nălțam la stele plutind în necuprins,
Iar luna îmi zâmbea, cu toți erau complici.

Am coborât pe-o rază, m-am așezat pe flori,
Iar ale mele aripi se contopeau cu ele,
Sălta prin luminiș magie de culori
Iar vântul ne ghida fără să aibă vele,

M-am așezat în părul bălai al unei fete,
Apoi cu gingășie, în palma călduroasă,
A ochilor scânteie pe suflet mi-e pecete,
Privirea ei candidă mă urmărea sfioasă...

Dar se-auzi un tunet și totul s-a schimbat
Iar licuricii-n corbi flămânzi s-au transformat,
Țipau în beznă stele cu glasul tremurat :
-Nu ne luați lumina !...iar luna... a oftat...

Am încercat să zbor, captiv eram în palmă
Ca într-o colivie ... iară frumoasa doamnă
Nu mai avea nici păr, nici chip de pus în ramă,
Doar frunza mirosea ca-ntr-o ploioasă toamnă,

Pe floarea ce regină era pe timp de noapte
Am încercat să lunec , dar am căzut în gol,
Iar în tunelu-ngust urlau cu mii de șoapte
Oameni cu chip de corb ce îmi dădeau ocol...

Eu fluture o noapte, ei ... corbi să mă înghită,
Mi-au pus pe aripi plumb, pe vise gânduri triste,
Nu pot să zbor la stele, să poposesc uimită
Pe razele ce plâng cu lacrimi contopite.