Eternitatea s-a născut din om
Ana Ana Podaru

Oameni, ce-ar fi pământul fără voi?
Un loc pustiu ce-ar vrea să-și spună rai,
Un loc în care vântul n-are grai,
Ce-ar fi pământul fără de nevoi?

Vă deghizați în păsări sau în fluturi,
Vă puneți aripi să zburați la stele,
Ferestrelor de ce le-ați pus zăbrele?
De ce v-ați pus și inimilor scuturi?

Sunteți esența ce-o înghite lutul,
Din voi se naște-o altă primăvară,
Nu vă lăsați dorințele să piară,
Nu vă uitați geneza, nici trecutul.

Ce-ar fi pământul fără de izvoare?
Ce-ar fi un cer fără de stele, nori?
Dar fără voi?... ar fi pe lume zori?
Nici soarele nu s-ar mai numi soare.

Rămâneți, deci, dumnezeirii robi
Că-i singura-nrobire ce nu doare
Păstrând bătaia tălpii din cărare
Vă fie viața-nlănțuiță-n probi...

Mă-ntreb de-ar fi pâmântul fără lume
Sau lumea fără de pământul sfânt,
Un jurâmânt de-ar fi făr' de cuvânt,
Identitatea de-ar fi fără nume...

Oameni, un vis să dați eternității
Fără să așteptați secunda plății.