Glossă
Ana Podaru

Doamne, nu găsesc cuvinte să-ți spun ție: Mulțumesc!
Când în mine lutul geme, când durerea-mi este brazdă,
Îmi găsesc în mine glasul care strigă: Te iubesc!
Printre candele-n lumină ce-ți stau la picioare gazdă,

Gândurile-mi vin spre tine... rugăciunile-s pornite
Când mi-e inima pustie pentru-o clipă mă opresc
Și-mi așez genunchii-n tină, mâinile spre cer smerite,
Doamne, nu găsesc cuvinte să-ți spun ție: Mulțumesc!

Suspendat îmi este trupul între două lumi stinghere,
Port în pumn reverul hainei luminat de-o biată zveazdă,
Vreau să urlu, n-am putere... inima secunde-mi cere
Când în mine lutul geme, când durerea-mi este brazdă.

Număr astre zburătoare, le privesc căzând din ceruri,
Vin spre mine flori de cale, lumânări prin nouri cresc,
Văd în ceață trupuri, trupuri, chipuri de atâtea feluri,
Îmi găsesc în mine glasul care strigă: Te iubesc!

Aud glasul tău, privirea-ți, ce mă-ndeamnă să aleg
Viața veșniciei toate sau durerea lumii brazdă,
Am ales din pomul vieții roade coapte să culeg
Printre candele-n lumină ce-ți stau la picioare gazdă,

Printre candele-n lumină ce-ți stau la picioare gazdă
Îmi găsesc în mine glasul care strigă: Te iubesc!
Când în mine lutul geme, când durerea-mi este brazdă
Doamne, nu găsesc cuvinte să-ți spun ție:Mulțumesc!