Când fluturii zboară din mâini de copil
de-atâta splendoare nimic nu mai mișcă
nici vântul nu poate să fie ostil
nici norii să-și verse esența, nu riscă,
spectacol, minune, repere morale
a' celor ce uită blândețea din chip
al unui copil cu mâinile goale
întinse spre cer...destin... Oedip,
pământul îmbracă la brâu curcubeie,
se-mbată din ape din pântec de munte,
la poale o ciută-nsetată să beie
și-acolo-n înalt acvila să cânte,
când aripi se-nalță din ochi de copil
se-oprește furtuna și ninge cu stele,
renaște pădurea din suflet abil
și seceta moare sub ploi de lalele. Ana Podaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu